Din iubire am lăsat în urmă
Doar o bucată de hârtie goală
Pe-o piatră înnegrită greu, de smoală
Ce suferinţa-mi aprigă îmi curmă.
Am lăsat lumii din mine
O aripă de-argint strălucitoare
Pecetea crucii şi umbre trecătoare
A haosului vieţii care vine.
Am rupt un fir de gheaţă rece
Din sufletul învins de boli ascunse
Cu săbii aburite, mai adânc pătrunse
În palida-mi fiinţă care trece.
Am lăsat totul, dar... nimic
Căci veacurile şterg a mea suflare
Şi în pustiu se pierde-o grea cântare
Iar totul redevine iar... nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu